Publicat de AdinaA , joi, 6 mai 2010 11:33
Cuvinte pentru fata necunoscuta din poarta
L. Blaga
Nu te-mpotrivi. Tu va trebui sa iei aceasta grijă asupră-ţi
să fii straja copilăriei mele. A copilăriei
ce-o duc incă in mine.
Ea e singurul bine, izvorul a toate, prin tot anotimpul,
prin toţi anii, sub toate punctele cardinale.
Tu păzeşte, păzeşte tu izvorul să nu se usuce
la sfârşitul ăstui timp
lăsat in urmă intre floare şi poamă.
Grijeşte tu să nu se stingă micul incendiu
ascuns în inima brânduşei de toamnă.
Avui şi eu o dată spatele ars de urzicile soarelui
şi tălpile goale. Îţi amintesc zile stinse de mult,
dar să nu crezi că mi-am trecut şi copilăria
sărind pe vremuri zăplazul. Nu, copilăria e încă aici.
Copilăria mea e aici şi astăzi.
Şi dac-aş sări şi peste poarta toamnei
la care-am ajuns, copilăria aş sălta-o cu mine,
strânsă în vine şi-n pumnii mei arşi.
Nu trebuie decât puţin să-mi ajuţi
c-un surâs sau c-un val de frumuseţe
năvălit în obraji.
Vorbele mele să nu te mire. La tâmple,
e drept, am o seamă de fire cărunte
şi câteva gânduri aplecate-ntr-o dungă - pe frunte.
Tu stârneşte numai o clipă îndurătoarea scânteie
ce mai mocneşte în vatră,
scânteia care aleargă şi râde,
mugurul de lumină
ce arde în sânge ca moartea de albină.
Ci poarta e în adevar aci ? Poarta sură
căreia n-aş vrea pe nume să-i soun ?
Tu opreşte-mă încă, să nu intru. Nu vreau să apun.
Fereşte-mă tu, să nu-mi găsesc prea grabnic împlinirea,
să nu mor mai înainte de-a muri.
Dar ită mă-ntreb : Tu, fata din poartă,
tu - cine eşti ?
Şi dacă nu eşti,
atunci unde eşti şi cum vei fi ?
Trimiteți un comentariu