"Crezut-am , pentru aceea am grait"
La multi ani România!
Emoţionante versurile lui Radu Gyr, frumoase glasurile măicuţelor.
Când dupa o liturghie de duminică am ascultat prima data cântecul acesta am simţit şi am sperat ca nu e totul pierdut in ţara acesata, că macar trecutul poate să ne dea demnitate.
Am obosit
Ana Blandiana
Am obosit sa ma nasc din idee,
Am obosit sa nu mor -
Mi-am ales o frunza,
Iata din ea ma voi naste,
Dupa chipul si asemanarea ei, usor
Seva racoroasa o sa ma patrunza
Si nervurile îmi vor fi fragede moaste;
De la ea o sa învat sa tremur, sa cresc,
Si de durere sa ma fac stralucitoare;
Apoi sa ma desprind de pe ram
Ca un cuvânt de pe buze.
În felul acela copilaresc
În care
Se moare
La frunze.
O săptămână petrecută la Braşov şi una la Bucureşti au înlocuit concediul pe care nu l-am avut anul acesta. Deşi nu au fost doar călătorii de plăcere si cursurile la care am fost erau destul de lungi, am reusit pe înserat sa colind totuşi prin oraş şi să simt astfel si pulsul unor oraşe mai bine văzute decât Aradul meu de adopţie. Despre Braşov auzisem doar lucruri bune ( oraş curat, civilizat ) spre deosebire de Bucureştiul despre care toţi concitadinii pe care eu îi cunosc spuneau doar lucruri nefavorabile. De asemenea Braşovul pentru mine era învăluit de o amintire frumoasă, doream să revăd o stradă, gara , Tâmpa, locuri peste care se aşternuseră 25 de ani spre deosebire de Bucureştiul care, datorită eşecului de la admiterea la facultate, încă mai face să mi se strâmgă stomacul.
De plăcut mi-au plăcut ambele oraşe dar doar in partea lor veche, cu plus pentru Bucureşti. Nu mi s-a părut deloc necivilizat, haotic. Are multe locuri frumoase, Lipscaniul te poartă îm timp, Cişmigiul pe care doar l-am dibuit la lumina felinarelor electrice avea un aer îngheţat, încremenit şi el în timp.
Ascult intotdeauna cantecul parintelui Savatie, cu o "stare a inimii anume", cu o stare in care gandul catre cei ce nu mai sunt, sau sunt dar sunt departe, devine atat de puternic incat toate cuvintele ramase nespuse devin cuvinte si ganduri deja impartasite. Imi plac versurile si vocea calda a parintelui desi initial mi s-a parut ciudat ca un monah sa cante la chitara.
