Algo pequeñito, algo chiquitito Una rosa blanca Una caricia, un beso dulce y un perdón
Algo pequeñito Algo chiquito Un gesto tierno, una mirada Un abrazo, una flor
Algo pequeñito Algo chiquitito Un simple te quiero Con dulzura, con cariño y con pasión.
Es lo que te pido, amor Mi vida se derrumba Me partes el corazón Trata pronto de cambiar El tiempo se termina ahora de verdad.
Algo pequeñito, ou ou ooo... Algo chiquitito, ou ou ooo... cosas simples que ahora no me das que te pido con locura si no quieres terminar
Algo pequeñito, ou ou ooo... Algo chiquitito, ou ou ooo... En tus manos tienes la ocasión Hoy decides si quererme O romperme el corazón.
Algo pequeñito Algo muy bonito tu pelo al viento Que se enreda entre mis manos al calor.
Has sabido comprender Que las pequeñas cosas Son las que hacen esto arder Ahora trata de cambiar El resto de las cosas ya se arreglarán.
Algo pequeñito, ou ou ooo... Algo chiquitito, ou ou ooo... Cosas simples que ahora sí me das Que te quiero con locura y siempre yo te voy a amar.
Algo pequeñito, ou ou ooo... Algo chiquitito, ou ou ooo... En tus manos tienes la ocasión Decidiste tú quererme Y no romperme el corazón No romperme el corazón, oooo...
Algo pequeñito, ou ou ooo... Algo chiquito, ou ou ooo... Cosas simples que ahora no me das Que te pido con locura si no quieres terminar.
Algo pequeñito, ou ou ooo... Algo chiquitito, ou ou ooo... En tus manos tienes la ocasión Hoy decides si quererme
Numite si rusalii ( dupa data in care isi fac scurta aparitie), micutele vietuitoare erau considerate intrupari ale tinerilor morti inainte a-si fi indeplinit menirea de soti sau sotii. Acestora li se acordase o zi din an, cea care corespunde unei mari sarbatori crestine, Pogorarea Sfantului Duh sau Rusalii, in care sa poata cobori pe pamant sub forta unor fiinte inaripate care sa traiasca pentru cateva clipe bucuria dragostei. Odata cu implinirea acestui moment, cei care se bucurasera de el urmau sa moara pentru a reinvia anul urmator in acelasi dans de o frumusete cruda.
Un mit rasfrant in realitate
Asemenea legendelor, efemeridele nu traiesc mai mult de o zi, singurul lor scop fiind acela de a se imperechea. Fenomenul este unic in lumea vietuitoarelor, fapt ce i-a determinat pe multi paleontologi sa creada ca acest caracter al efemeridelor este unul arhaic.
Ele fac parte din ordinul Ephemeroptera, dupa termenii grecesti ephemeros=efemer si ptera=aripa, si sunt, in acelasi timp, descendente ale grupului stravechi de insecte numit Paleoptera, din care cele mai multe specii, multe dintre ele gigantice, au disparut de milioane de ani.
In prezent, peste 2500 de specii de efemeride sunt raspandite in toata lumea mai putin in Australia si Oceania. Spectaculosul lor dans poate fi privit si la noi in tara, in serile de iunie, cu precadere in Delta Dunarii si pe raul Tisa. In Ungaria, micile vietuitoare au primit chiar numele de “tiszavirag”, ceea ce s-ar traduce prin “florile Tisei”.
In realitate, efemeridele traiesc intre 1 si 3 ani, dar numai in stadiul de larva. Numite si nimfe sau naiade (nimfe ale apelor dulci in mitologia greaca), larvele duc o viata exclusiv acvatica in cursul careia trec prin mai multe transformari majore.
Ele traiesc in rauri sau lacuri cu apa curata (fiind foarte sensibile la orice forma de poluare), gasindu-se, in special, ascunse sub roci, plante sau chiar in sedimente. Hrana lor este constituita din algele si microorganismele acvatice care le asigura subtantele nutritive necesare dezvoltarii.
Pe parcusul anilor in care viata lor se desfasoara numai sub apa, efemeridele sufera mai multe schimbari, in care isi schimba invelisul exterior. Cu timpul, intre carcasa nimfei si invelisul nou format se acumuleaza gaze care o vor face pe aceasta sa iasa la suprafata, moment in care insecta este aproape matura.
Pentru a-si putea indeplini scopul, efemeridele trec prin ultimul si cel mai dramatic proces de transformare, eliminarea invelisului exterior din care va aparea frumoasa insecta inaripata. Odata cu acesta, orice functie de supravietuire este inexistenta. Efemeridele nu se mai hranesc, aparatul lor bucal nu mai este functional, in timp ce tubul digestiv nu contine decat aer.
Urmeaza o cursa contracronometru care poate dura de la cateva ore pana la o zi, in functie de specie, in care unicul scop este reproducerea. Odata cu incheierea actului de imperechere, efemeridele mor lasand pe fundul apei ouale din care o noua generatie va iesi la lumina.
Pe parcursul vietii, atat la adapostul apelor cat si in afara lor, insectele sunt intr-un permanent pericol datorita numerosilor pradatori naturali. Ele constituie o sursa de hrana importanta pentru mai multe specii de pesti dar si pentru pasari. Cu toate acestea, mii de exemplare apar la suprafata an de an pentru a se contopi intr-un superb dans al vietii si al mortii.
În biserica slavei tale stând, în cer ni se pare a sta". Asa a fost sarbatoarea de astazi. Cu bucuria plutind in aer si imbracand biserica. Cu timpul oprit si cufundat in prezent. Cu copii, tineri si adulti atat de frumosi imbracati in porturi populare de prin toate zonele tarii. Niciodata privind la cineva nu m-am simtit mai stanjenita, imbracata in hainele mele lumesti. E meritul parintelui, e dragostea lui pe care o revarsa asupra fiecarui om pe care il intalneste si care transforma si modeleaza suflete. Doar asa cred ca e posibil ca in mijlocul iuresului pe care il traim oamenii sa nu uite de unde vin, sa treaca peste barierele impuse de lumea asta vremelnica si sa-si caute originile chiar daca aceasta cautare incepe cu portul national. Mi-e draga bisericuta aceasta, e locul din Arad in care ma simt cel mai bine (daca e sa ne luam simtiri). Cred ca e una din acele "albe bisericele" ca in colindul care spune ca Dumnezeu coboara duminici si dumnicile in albe bisericele.
Se spune ca e bine sa scrii, sa-ti aduni gandurile si sa le dai forma. Nu stiu ce sa cred. O sa vad daca o sa reusesc sa fiu consecventa cu blogul acesta. As vrea sa adun in el o parte din lucrurile care imi plac si care peste o vreme sa imi fie jaloane pentru a recunoaste drumul pe care am trecut Oricum cred ca e mai usor sa ai replica, sa adaugi ceva la ceea ce au spus deja altii Voiam mai demult sa imi fac un blog dar mu stiam cum, nici acum nu prea stiu (ii multumesc lui Vlad pentru initiere)dar sper sa il aduc la un format convenabil mie.
Doar incerc sa vad cum se posteaza, asa ca daca din intamplare ajunge cineva pe aici sa nu ingrozeasca de lipsa coerentei. Incerc si cu un link catre un articol a lui Plesu (sa vad daca merge si sper ca e voie). http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/un-gind-rapid-despre-iubire
Nu te-mpotrivi. Tu va trebui sa iei aceasta grijă asupră-ţi
in poarta, la care-am ajuns, trecând prin această vale, să fii straja copilăriei mele. A copilăriei ce-o duc incă in mine. Ea e singurul bine, izvorul a toate, prin tot anotimpul, prin toţi anii, sub toate punctele cardinale. Tu păzeşte, păzeşte tu izvorul să nu se usuce la sfârşitul ăstui timp lăsat in urmă intre floare şi poamă. Grijeşte tu să nu se stingă micul incendiu ascuns în inima brânduşei de toamnă.
Avui şi eu o dată spatele ars de urzicile soarelui şi tălpile goale. Îţi amintesc zile stinse de mult, dar să nu crezi că mi-am trecut şi copilăria sărind pe vremuri zăplazul. Nu, copilăria e încă aici. Copilăria mea e aici şi astăzi. Şi dac-aş sări şi peste poarta toamnei la care-am ajuns, copilăria aş sălta-o cu mine, strânsă în vine şi-n pumnii mei arşi. Nu trebuie decât puţin să-mi ajuţi c-un surâs sau c-un val de frumuseţe năvălit în obraji.
Vorbele mele să nu te mire. La tâmple, e drept, am o seamă de fire cărunte şi câteva gânduri aplecate-ntr-o dungă - pe frunte. Tu stârneşte numai o clipă îndurătoarea scânteie ce mai mocneşte în vatră, scânteia care aleargă şi râde, mugurul de lumină ce arde în sânge ca moartea de albină.
Ci poarta e în adevar aci ? Poarta sură căreia n-aş vrea pe nume să-i soun ? Tu opreşte-mă încă, să nu intru. Nu vreau să apun. Fereşte-mă tu, să nu-mi găsesc prea grabnic împlinirea, să nu mor mai înainte de-a muri. Dar ită mă-ntreb : Tu, fata din poartă, tu - cine eşti ? Şi dacă nu eşti, atunci unde eşti şi cum vei fi ?
